Despre intrebare

Intrebarea fondatoare
Orice stiut presupune un ne-stiut. Pentru a deveni stiut trebuie sa existe starea de intrebare, predispozitia spre cunoasterea lui- nestiutul. Aristotel in inceputul Metafizicii : "Toti oamenii au sadita in firea lor dorinta de a cunoaste."
Ca exista si lucruri pe care pur si simplu le stim sa le aflam accidental, fara a fi vrut in mod special sa le stim, e adevarat dar acest lucru nu inseamna cunoastere a lor, pentru ca ele nu se incadreaza intr-o structura de cunoastere.
Intrebarea confera structura. O intrebare conduce la un raspuns. Raspunsul duce la " a sti" iar a stii duce la a stii ca nu stii, iar a nu stii duce la intrebare.
O intrebare duce asadar la raspuns iar raspunsul duce (in mod evoluat) la o alta intrebare. O cantonare in raspuns este un semn de.....lipsa de interes pentru o continuare? Marginire? Raspunsurile sunt material brut, intrebarile sunt structura.
Un om intelept este cel care are structura intrebarilor. Care stie sa puna intrebarea fondatoare si sa continue in mod strict sirul intrebare-raspuns-intrebare.....

Aristotel : cate intrebari ne punem - atatea raspunsuri avem. Cu alte cuvinte stim atat cat ne intrebam. Cat de important este atunci a pune intrebari si cu precadere a sti sa le pui.


Alexandru Dragomir:
Raspuns-limita
Raspuns-negare
atunci avem si duo-ul urmator:
Intrebare-pornire
Intrebare-deschidere
Asadar stabilesc pe baza acestei scheme urmatoarele proprietati ale celor doua notiuni in chestie: intrebarea-relativizeaza printr-o permanenta miscare ceea ce e constituit in masa statica a raspunsurilor.

1.Stiut-intrebare-Nestiut-raspuns-Stiut-........
Cum se face trecerea de la stiut la nestiut? Se face prin relativizarea pe care a aduce cu sine intrebarea. Ceea ce e stiut apare ca insuficient ca depasit ori inteligenta vie este in permanenta efervescenta.
Sau prin bunul simt al constientizarii conditiei "stiu ca nu stiu".Este orice palier al cunoasterii un "stiu ca nu stiu"?
In aceasta lumina "stiu ca nu stiu nimic" apare ca palierul cel mai de sus al cunoasterii.

Schema de mai sus este schema cunoasterii "vii", rodnice. Un raspuns care nu naste o intrebare, este intr-o oarecare masura o dogma. Modelul intregii dezvoltarii stiintei a mers pe modelul intrebare-raspuns-intrebare.....
A ramane tributar raspunsului, inseamna a te inchina Raspunsului. Inseamna suficienta, inseamna raspuns- negare ultima, in care nu sunt respinse numai celelalte raspunsuri initial posibile, dar sunt respinse intrebarile sporitoare, rodnice. In definitiv intrebare-raspuns formeaza un cuplu, si ele isi potindeplini eficient rolul doar impreuna.
Bertrand Russel-Metoda cunoasterii intrebare-raspuns cu limita in cunoasterea pozitiva.Pe scurt el spune ca nu orice cunoastere se poate desfasura in sensul asta. In sprijinul acestei afirmatii el spune ca metoda dialectica dezvoltata de la Parmenide la Socrate, presupune cunoasterea prin reamintire, intrebarea fiind factorul care provoaca reamintirea. Ori aceasta metoda se poate manifesta in domeniul stiintelor, sa le zicem larg, umaniste, in care prin aceasta metoda se pot corecta greseli de logica sau se pot sa noi interpretari conceptelor discutate. Dar in stiintele pozitive, zice Russel, dialectica nu mai poate fi folosita, intrucat este vorba de fapte noi, care nu pot pre-exista in constiinta noastra.
Dar, confuzia, cred, aici sta- intrebare-raspuns nu este un instrument al cunoasterii ci este o metoda. Este o logica a instrumentelor cunoasterii.

Intreruperea sirului intrebare-raspuns-intrebare... duce la incremenirea in rapuns iar la limita la incremenirea in Proiect.
In termenii lui Andrei Plesu, o persoana care detine numai raspunsuri este o persoana nedialogabila.

Intrebarea analizeaza. Intrebarea se pune referitor la ceva, ceva pe care il detaliaza, il explica in intentie. Intrebarea ia un termen si il sparge in concepte.